Important critic de literatură, eseist, poet, cel cunoscut prietenilor drept Nego a fost unul din fondatorii Cercului Literar de la Sibiu și autorul Manifestului acestui grup cultural. Probabil datorită prezenței în acest Cerc al altor oameni de cultură gay, precum scriitorii Wolf von Aichelburg si Rudolf (Rudi) Schuler, Securitatea pimește note informative că între grupul este unul gay.
A cunoscut detenția și marginalizarea până la finele anilor 1960. Rămâne în istoria culturală românească nu doar prin Istoria literaturii române (nefinalizată) și numeroasele volume de critică si eseistică, cât mai ales prin autobiografia sa homoerotică Straja Dragonilor. O parte a prieteniilor și aventurilor sale sînt descrise, adesea peiorativ, de către prietenul său Nicolae Balotă în Caietul Albastru.
Este primul intelectual public din România care își asumă homosexualitatea în dura perioadă a comunismului. Deși se căsătorește de trei ori din rațiuni de “normalizare socială”, se află constant sub presiunea Securității ce se putea servi oricând de argumentul homosexualității acestuia pentru a-l rearesta și întemnița. Este racolat, renunțându-se însă rapid la acest tip colaborare în ianuarie 1969 pe baza următoarei motivații : “aportul său este scăzut, nu s-a preocupat pentru culegerea de informații și de mai multe ori a dat dovadă de nesinceritate în materialele pe care le-a furnizat”.
Se solidarizează cu Mișcarea Goma, alături de dr. Ion Vianu. Este obligat de Securitate să își retracteze adeziunea și se exilează în Germania unde colaborează cu diferite publicații și cu postul de radio Europa Liberă. În 2023, la 30 de ani de la moartea lui Ion Negoițescu, urmează a fi publicat de editura Humanitas mult așteptatul Jurnal al acestuia.